Sursă: Zcj.ro
O echipă de cercetători de la UCLA Health a demonstrat că o singură doză de rapamicină poate reduce temporar comportamentele asemănătoare autismului la șoareci adulți.
Rezultatele studiului, publicat în revista Nature Communications, indică faptul că medicamentul influențează circuitelor cerebrale implicate în aceste comportamente, fără a modifica structura fizică a creierului.
La experimente, cercetătorii au folosit un model de șoareci care dezvoltă modificări cerebrale și comportamentale similare celor observate în anumite forme de autism, ca urmare a inflamației apărute în timpul sarcinii. La vârsta adultă, aceste animale manifestau dificultăți de interacțiune socială, comportamente repetitive și sensibilitate crescută la stimuli precum zgomotele sau atingerea.
Ce înseamnă această descoperire pentru tratamentul autismului?
La aproximativ două ore după administrarea unei singure doze de rapamicină, cercetătorii au observat o reducere a comportamentelor repetitive și o îmbunătățire a interacțiunilor sociale. De asemenea, sensibilitatea la stimuli a fost normalizată temporar, iar analizele au arătat că medicamentul a redus hiperactivitatea circuitelor cerebrale, restabilind temporar funcționarea acestora.
- Rezultatele indică posibilitatea influenței asupra disfuncțiilor cerebrale la adulți
- Tratamentul nu modifică structura cerebrală, ci doar funcționarea temporară
- Beneficiile sunt de scurtă durată, revenind după 72 de ore
- Administrarea repetată poate duce la pierderea eficacității
- Rapamicina are potențial toxic și imunosupresor, fiind improprie pentru utilizarea la oameni
Ce impact are această descoperire asupra cercetării în domeniul autismului?
Studiul sugerează că unele simptome ale autismului pot fi abordate și la adulți, chiar și după dezvoltarea completă a creierului. Autoarea principală, Dr. Janel Le Belle, afirmă că aceste rezultate pot schimba modul în care se tratează simptomele, dacă se va demonstra siguranța și eficiența în studii clinice ulterioare.
Totuși, beneficiile sunt temporare, iar efectele adverse ale rapamicinei limitează aplicabilitatea la oameni. Cercetările viitoare vor trebui să exploreze alternative terapeutice mai sigure și durabile.
În concluzie, această descoperire deschide noi perspective pentru intervențiile asupra circuitelor cerebrale, dar mai sunt necesare studii pentru a transforma aceste rezultate în tratamente eficiente și sigure pentru pacienți.
