Sursă: Zcj.ro

O echipă de cercetători de la UCLA Health a demonstrat că o singură doză de rapamicină poate reduce temporar comportamentele asemănătoare autismului la șoareci adulți.

Rezultatele studiului, publicat în revista Nature Communications, arată că, la câteva ore după administrare, animalele au prezentat o îmbunătățire a interacțiunilor sociale și o reducere a comportamentelor repetitive, precum și o sensibilitate redusă la stimuli precum zgomotele sau atingerea.

În cadrul experimentului, cercetătorii au folosit un model de șoareci care dezvoltă modificări cerebrale și comportamentale similare cu cele observate în anumite forme de autism, ca urmare a unei inflamații apărute în timpul sarcinii.

Ce înseamnă această descoperire pentru tratamentul autismului?

La aproximativ două ore după administrarea unei singure doze de rapamicină, cercetătorii au observat o reducere a hiperactivității circuitelor cerebrale și o normalizare temporară a sensibilității senzoriale. Analizele au indicat că medicamentul a influențat funcționarea circuitelor cerebrale, fără a modifica structura fizică a creierului.

• Rezultatele sugerează că anumite disfuncții comportamentale asociate autismului pot fi influențate și la vârsta adultă prin intervenții asupra circuitelor cerebrale.
• Beneficiile unei singure doze sunt temporare, simptomele revenind după 72 de ore.
• Administrarea repetată a dozelor zilnice a dus la pierderea eficacității din cauza dezvoltării toleranței.
• Rapamicina are potențial toxic și poate induce imunosupresie, ceea ce limitează utilizarea sa la oameni.

Ce impact are această descoperire asupra cercetării în domeniul autismului?

Autoarea principală a studiului, Dr. Janel Le Belle, precizează că rezultatele reformulează modul în care se pot trata simptomele autismului la adulți, arătând că creierul poate fi influențat funcțional chiar și după dezvoltarea completă.

Totuși, beneficiile sunt temporare, iar efectele negative ale rapamicinei, precum toxicitatea, limitează aplicabilitatea clinică. Cercetările continuă pentru a identificat tratamente sigure și eficiente pentru pacienți umani.

În concluzie, această descoperire deschide noi perspective pentru intervenții asupra funcționării cerebrale, dar mai sunt necesare studii suplimentare pentru a transforma aceste rezultate în tratamente concrete pentru autism.