Sursă: Clujtoday.ro
România și Polonia au pornit după căderea comunismului cu rețele feroviare extinse, dar în timp, strategiile lor s-au diferențiat radical. În timp ce Polonia a modernizat magistralele și a redus lungimea rețelei, România a păstrat și a încercat să întrețină infrastructura veche, ceea ce afectează grav timpul de parcurs și viteza trenurilor.
O analiză a timpilor de călătorie arată diferențe uriașe: o distanță de circa 300 km între București și Sibiu se parcurge în 5 ore și 30 de minute, în timp ce între Varșovia și Cracovia, aceeași distanță, este parcursă în doar 2 ore și 47 de minute. Aceste diferențe sunt cauzate de starea infrastructurii și de investițiile făcute în modernizare.
De ce Polonia a reușit să modernizeze rețeaua feroviară?
Strategia poloneză s-a concentrat pe reducerea și modernizarea coridoarelor principale, în timp ce liniile secundare au fost închise sau neglijate. Între 1990 și 2024, Polonia a redus cu 25,2% lungimea rețelei feroviare, dar a investit masiv în coridoarele principale, unde trenurile ating viteze de 160-200 km/h. În plus, Polonia a concentrat fondurile europene pe aceste magistrale, evitând peticirea liniilor neprofitabile.
- Modernizarea coridoarelor principale
- Reducerea rețelei secundare
- Investiții în trenuri de mare viteză Pendolino
- Electrificarea majoră a liniilor principale
Ce se întâmplă în România?
În contrast, România păstrează una dintre cele mai extinse rețele feroviare din Europa, dar fără investiții semnificative în întreținere și modernizare. Trenurile de lung parcurs rulează cu viteze medii de 50-55 km/h, iar o călătorie de peste 500 km între București și Timișoara durează peste 11 ore. Infrastructura degradată și șantierele nesfârșite contribuie la întârzieri și la pierderea fondurilor europene.
De exemplu, proiecte majore precum modernizarea tronsonului Brașov–Sighișoara sau electrificarea liniei Cluj-Napoca – Oradea sunt în derulare, dar întâmpină dificultăți tehnice și întârzieri. În plus, noile garnituri de mare viteză riscă să fie inutile pe porțiunile cu infrastructură veche și neadaptată.
Astfel, diferența de viteză și eficiență între cele două țări devine tot mai evidentă, iar România riscă să piardă fonduri europene importante dacă nu va accelera procesul de modernizare. În timp ce Polonia a ales să restrângă și să modernizeze, România continuă să păstreze și să întrețină infrastructura veche, cu consecințe directe asupra timpilor de călătorie și a competitivității transportului feroviar.