De ce nu începeau clujenii cositul într-o zi de marți. Credința veche care hotăra ziua primei brazde

Sursă: Cluj24.ro

În satul tradițional din Cluj, alegerea zilei de început a cositului avea o semnificație importantă, fiind influențată de credințele vechi. Specialiștii de la Centrul de Cultură și Artă Tradiții Clujene explică faptul că nu era permis ca prima brazdă să fie trasă într-o zi de marți, pentru a asigura spor în muncă.

Conform tradiției, cositul trebuia să înceapă în zilele de luni sau în alte zile considerate favorabile, pentru a aduce noroc și rodnicie. Cosașul trebuia să fie deja în brazdă la răsăritul soarelui, iar întreaga familie se înțelegea din timp pentru a începe lucrul. În timpul verii, iarba cosită era uscată, transportată acasă și folosită ca hrană pentru vite, oi, cai și alte animale pe timpul iernii.

De ce clujenii evitau marțea pentru cosit

Tradiția populară susținea că marțea nu era o zi favorabilă pentru începutul muncilor agricole, deoarece se considera că această zi aduce ghinion sau lipsă de spor. Specialiștii explică că această credință avea rădăcini în vechi obiceiuri și superstiții, menite să asigure o recoltă bogată.

Credința era răspândită în satul tradițional din Cluj și în alte zone ale Transilvaniei.
Se considera că începutul cositului într-o zi de luni sau în alte zile favorabile aduce noroc și spor în muncă.
Dimineața, la răsărit, cosașul era deja în brazdă, pregătit pentru prima brazdă.
După cosit, iarba era uscată și adunată în clăi, denumite și „furcituri”, „fârcituri” sau „bodi”.
Fotografia realizată la Răchițele, județul Cluj, surprinde momentul strânsului fânului, parte din patrimoniul cultural al centrului local.

Impactul credinței asupra vieții agricole tradiționale

Această credință veche influența modul în care localnicii își planificau activitățile agricole, fiind considerată o regulă nescrisă pentru spor în muncă. Respectarea acestor tradiții păstra obiceiurile strămoșești și contribuia la menținerea identității culturale a satului.

Specialiștii subliniază că aceste credințe au fost transmise din generație în generație, fiind parte integrantă a spiritualității rurale din zona Clujului. În prezent, aceste obiceiuri sunt păstrate ca tradiții populare, fiind apreciate ca parte a patrimoniului cultural local.