Sursă: Zcj.ro

O echipă de cercetători de la UCLA Health a descoperit că o singură doză de rapamicină poate diminua temporar comportamentele similare autismului la șoareci adulți.

Studiul, publicat în revista Nature Communications, a folosit un model de șoareci care dezvoltă modificări cerebrale și comportamentale asemănătoare celor observate în anumite forme de autism, ca urmare a inflamației din timpul sarcinii. La vârsta adultă, animalele manifestau dificultăți de interacțiune socială, comportamente repetitive și hipersensibilitate la stimuli precum atingerea sau zgomotele.

La aproximativ două ore după administrarea unei singure doze de rapamicină, cercetătorii au observat o reducere a comportamentelor repetitive, o îmbunătățire a interacțiunilor sociale și o normalizare a sensibilității senzoriale.

Ce înseamnă această descoperire pentru tratamentul autismului?

Rezultatele indică faptul că unele disfuncții cerebrale asociate autismului pot fi influențate și la adulți prin intervenții asupra circuitelor cerebrale, chiar dacă modificările structurale din timpul dezvoltării rămân. Analizele au arătat că medicamentul a redus hiperactivitatea circuitelor cerebrale și a restabilit temporar funcționarea acestora, fără a modifica structura fizică a creierului.

• Rezultatele sugerează posibilitatea de a trata simptomele autismului și la adulți
• Beneficiile unei singure doze sunt temporare, revenind după 72 de ore
• Administrarea repetată a dozelor zilnice poate duce la pierderea eficacității
• Rapamicina are potențial toxic și poate cauza imunosupresie, fiind improprie pentru utilizare largă la oameni

Ce urmează în cercetarea asupra autismului și medicamentelor?

Specialiștii subliniază că aceste rezultate pot deschide noi direcții pentru intervenții asupra funcțiilor cerebrale la adulți, însă utilizarea rapamicinei la oameni necesită studii suplimentare, având în vedere efectele adverse. Cercetările continuă pentru a identificat tratamente mai sigure și eficiente pentru disfuncțiile cerebrale asociate autismului.

Astfel, această descoperire aduce o perspectivă nouă asupra posibilităților de abordare a simptomelor autismului, chiar și după perioada de dezvoltare, însă aplicarea practică la oameni rămâne departe de moment.