Sursă: Stiridecluj.ro
Să fii singur și fără copii poate însemna o povară fiscală mai mare în România decât în alte state europene. Sistemul de taxare românesc ține într-o măsură redusă cont de situația familială, astfel că principalele contribuții plătite de un angajat nu se modifică semnificativ în funcție de numărul copiilor pe care îi are.
Citește și: Termenul pentru codurile CAEN a expirat, iar două din trei firme nu s-au conformat
În România, un salariat fără copii și unul care are copii achită, în principiu, aceleași contribuții sociale obligatorii raportate la venitul salarial: CAS și CASS. Situația familială poate influența anumite deduceri, însă efectul asupra salariului net este limitat în comparație cu sistemele fiscale care acordă facilități mai consistente familiilor cu copii.
Care sunt diferențele în sistemul fiscal din România?
Costurile suplimentare generate de creșterea unui copil sunt, în mare parte, suportate direct de familie, în timp ce sistemul fiscal oferă un sprijin relativ redus prin deduceri. De aici apare și ideea potrivit căreia România taxează mai puțin diferența dintre o persoană singură și un părinte, comparativ cu alte țări europene.
Ce oferă sistemul fiscal din Spania?
În Spania, situația familială are un rol mai important în calcularea impozitului pe venit. Sistemul spaniol include un „minim personal și familial”, prin care venitul considerat disponibil pentru impozitare este ajustat în funcție de situația persoanei și de numărul copiilor aflați în întreținere. Pe măsură ce numărul copiilor crește, poate crește și valoarea minimului familial luat în calcul de sistemul fiscal.
Astfel, sistemul fiscal din Spania reușește să ofere un sprijin mai consistent familiilor, încurajând astfel creșterea natalității și sprijinind părinții în gestionarea cheltuielilor legate de creșterea copiilor.